AristoStands – Standuri boxe

AristoStands – Standuri boxe

De aceasta data am sa va prezint o pereche de standuri cu un design si o constructie mai deosebite. Vorbind la modul simplist, standurile de boxe au un rol simplu: sa sustina boxele la inaltimea urechilor ascultatorului. Da, insa au si alte functii cum ar fi minimizarea difractiei sau reducerea vibratiilor, dar despre acestea nu doresc sa vorbesc in acest moment, doresc sa vorbesc acum despre forma, despre aspectul vizual al standurilor, chestiune care pentru unii conteaza destul de mult.

In aceasta ordine de idei, standurile nu sunt foarte diferite intre ele. In general, toate au o talpa inferioara, o talpa superioara si un picior care le leaga. Am vazut talpi din diverse materiale, lemn/MDF, marmura/granit, fier/otel, aluminiu, etc. – toate cu diverse proprietati acustice. Apoi am vazut picioare la fel, din tot felul de materiale, de la tevi de PVC, aluminiu, fier etc., umplute cu nisip, ciment, plumb si tot felul de alte materiale care mai de care mai inerte acustic. Pe cat de diferite si diverse sunt materialele din care sunt executate standurile, pe atat de simple si relativ comune sunt formele lor. Nu zic, sunt si unele executii mai interesante, dar acelea sunt foarte rare. Daca cineva are curiozitatea si da o cautare pe Google va constata ca am dreptate. Cu mici exceptii, in linii mari toate standurile de boxe arata la fel.

Din acest motiv m-am decis sa fac o pereche de standuri un pic mai diferite. Recunosc ca de la bun inceput am stabilit ca materialul predominant pentru viitoarele standuri va fi lemnul masiv. Dupa cateva zile in care am cautat inspiratie – pe internet – am gasit ceva, zic eu, interesant. Este un design comercial al unui brand chinezesc, corpul\piciorul este facut din lemn masiv, talpa superioara din tabla de fier de 5mm. Mai jos este prezentata o imagine cu forma si dimensiunile asa cum am crezut eu ca va fi bine.

Materialul ales este lemnul de nuc pentru corp respectiv lemnul de salcam pentru partile extreme ale piciorului. In prima etapa a constructiei lemnele sunt debitate la dimensiunile dorite. Pe unele margini am frezat un profil concav.

Imbinarea partilor componente se face cu domino-uri. Aceasta imbinare se poate face si prin metoda clasica lamba si uluc, dar cu ajutorul dominourilor aceasta operatiune este mult mai rapida si la fel de precisa si rezistenta.

Imbinarea cu aracet si menghine.

Se lasa la uscat peste noapte iar apoi se face o prima slefuire pentru a inlatura urmele de aracet si eventualele mici probleme aparaute in urma imbinarii.

In imaginile de mai jos se debiteaza partea de sus a piciorului, parte facuta din lemn de salcam.

Am inserat si o animare draguta 😳

Asa cum am spus si in partea de introducere, talpa de sus e facuta din tabla de fier de 5mm. Dupa cum se vede debitarea se face cu flex-ul iar apoi marginile sunt de debavurate cu un instrument specific.

De obicei standurile stau pe niste spike-uri care ajuta la cuplarea lor cu podeaua. In prima faza am vrut sa cumpar niste spike-ul comerciale, dar apoi m-am gandit ca nu e o mare filozofie si m-am pus si le-am facut din niste barete de fier de 8mm. Grosimea spike-ului e de aproximativ 8mm iar filetul este de 6mm.

Partea superioara a piciorului, cea facuta din lemn de salcam, are o gaura cu rol decorativ. Oricine a incercat sa faca o gaura in lemn, mai ales daca gaura este de dimensiune mare (in cazul nostru 35mm), stie ca este foarte greu sa obtii o gaura curata, fara aschii in partea in care iese burghiul. Pentru asta am folosit un o carota mai speciala care are in varf un burghiu de 3mm. In prima faza se face gaura dintr-o parte a materialului si se opreste gaurirea aproximativ la jumatate, dupa care se intoarce piesa si se continua gaurirea de pe partea opusa. Aici intra in ecuatie acel farf prelungit care ajuta la centrarea carotei in asa fel incat sa se intalneasca cu gaura initiala la fix, ca cele 2 gauri date din parti diferite sa fie concentrice. Pentru a mari sansele de reusita a acestui proces este recomandata folosirea unei masini de gaurit de banc. Mai jos sunt cateva imagini care surprind acest proces.

Voila, o gaura perfecta.

In aceasta etapa a constructiei avem piesele principale. Prin urmare, am incercat o asamblare de proba.

Piesele vor fi montate intre ele cu ajutorul suruburilor pentru lemn (holtzsurub), iar apoi aceste suruburi sunt ascunse cu dopuri decorative si dibluri de lemn. Pentru asta e nevoie de gauri care sa primeasca suruburile, iar apoi diblurile din lemn. In prima faza se da o gaura de 10mm care patrunde pana la jumatatea materialului, iar apoi o gaura mai mica – de 5mm care strapunge materialul. Astfel se creeaza un buzunar in care este ingropat surubul si apoi acoperit de dopuri, respectiv dibluri.

Aici avem o alta asamblare preliminara un pic mai avansata.

Dopurile care urmeaza sa acopere suruburile sunt facute din dibluri la un mini-stung de lemn improvizat cu o masina de gaurit.

Spike-urile sunt montate cu ajutorul unei bucse cu dublu filet ca in imaginea de mai jos.

Aceasta bucsa – din experienta mea – este foarte greu de inserat fara ajutorul unei masini de gaurit de banc. Problema care apare esta ca e imposibil de centrat in asa fel incat sa intre perpendicular pe piesa ca o primeste. Aici vine in ajutor masina de gaurit de banc. Se monteaza bucsa pe un surub sau bara filetata care are doua piulite blocate care impiedica infiletarea bucsei, iar apoi manual, fara a porni masina de gaurit, doar cu ajutorul mainilor, se infileteaza bucsa in piesa de lemn.

Ei, acum incet, incet am ajuns la punctul in care piesele sunt finisate si pregatite pentru asamblarea finala. In aceasta imagine am folosit o freza de rotunjire cu raza de 2mm pentru a rotunji\tesi marginile gaurii decorative. Acest proces se poate face si mai simplu doar prin smirgheluire, dar cu freza tesirea este mai uniforma. Aceasta piesa este apoi slefuita si urmeaza a fi vopsita in negru.

Si celelalte piese sunt slefuite pana la o granulatie de 180 – 240 si pregatite pentru finisare.

Dupa cum se vede in imagini, avem de-a face cu tot felul de piese, unele mici, altele in trepte, altele rotunjite, fiecare fiind smirgheluite cu unelte specifice. Poate pare ciudat pentru unii, dar, de exemplu, slefuirea unei piese de dimensiuni mici este o provocare fara uneltele adecvate.

Mai jos se slefuieste partea din spate a piciorului, parte care este rotunjita cu o freza cu raza de 19mm, proces care – da – am uitat sa il fotografiez.

Acum procesul de finisare si asamblare finala, sunt 2 procese diferite care in acest caz se intrepatrund. In mod mai explicit, sunt unele piese care sunt finisate\vopsite inainte de montarea finala si sunt unele piese care sunt finisate partial ca apoi sa fie finisate complet dupa asamblarea finala. De ce? Pentru ca astuparea suruburilor cu dibluri de lemn implica lipirea diblurilor cu aracet, aracet care nu adera daca lemnul este finisat cu lac, vopsea sau, in cazul acesta, cu ulei de in. Nu mai spun ca dupa ce se usca aracetul capetele diblurilor trebuie taiate apoi slefuite ca sa se integreze perfect in piesa. Abia dupa toate aceste se poate aplica finisajul.

Eu sunt un fan al finisajului cu ulei de in si, cu toate ca am sa ma repet, voi enumera si aici avantajele uleiului de in: pretul foarte accesibil, aplicarea foarte simpla (se inunda suprafata cu ulei, se lasa cateva minute ca sa se absoarba si apoi se sterge excesul) si, nu in ultimul rand, protectie sporita impotriva umezelii si a petelor de la diverse lichide. Timpul de uscare este aproximativ 24 de ore. Nu necesita conditii speciale sau unelte deosebite, doar un burete cu care se aplica pe lemn si o carpa curata pentru indepartarea excesului.

La colturile platformei am pus picioruse din silicon autoadezive.

In spatele platformei vine instalat un picior extra care mijloceste sustinerea boxei in trei puncte, evident, daca se doreste acest lucru. Piciorul respectiv este in realitate o tija care este filetata in stand, direct in lemn, iar in partea de sus se fileteaza intr-un disc, tot din lemn.

In parte de jos, pe fata, gaurile suruburilor sunt astupate tot cu dibluri, dar cu un detaliu extra, de dibluri am lipit o placuta de lemn pe care urmeaza sa inscriptionez numele standurilor.